RSS

”Ce faci, draga? Te-ai retras?”

18 Oct

8O cunostinta vaga, nascuta in 1991 (omienouasutenouazecisiunu), mi-a pus o intrebare care initial m-a blocat: ”Pai ce faci, draga? Te-ai retras?” Nu prea intelegeam la ce se refera – din ce sa ma retrag? Dar m-am dezmeticit instant si am inceput sa rad in hohote.

Bref, cunostinta vaga, nascuta in 1991, se referea exclusiv la viata de noapte. Viata de noapte care, in treacat fie spus, in Bucuresti este inexistenta. Ok, din punctul meu de vedere. Daca a-ti gasi o forma de echilibru si a face si alte lucruri in afara de a sprijini tabla barului X sau Y in fiecare seara se numeste retragere, da, m-am retras.

Istoricul meu, din acest punct de vedere, este cat se poate de clasic. Ies de la 13 (treisprezece) ani. Acum am 35. Cu alte cuvinte, 22 de ani am fost pe mese, sub mese si in absolut toate locurile din orasul asta care prezentau interes in epoca. Mi-am pierdut mintile in Club A lunea, am dansat fara intrerupere pana dimineata in Martin, martea, miercurea ma agitam intre Sodoma si Izzy Bizzy, joia luam cu asalt Vox-ul, dupa aceea Office-ul, vinerea si sambata, la Web, uitam ca urmeaza si o duminica iar duminica o luam de la capat in Zerillo’s, etc, etc, etc.

Functionam in regim de casta. Adica aveam un grup, in general acelasi, cu care mergeam peste tot. Chiar si la Karma, desi nu mi-a placut niciodata foarte tare. Dar asta este o alta discutie. In orice caz, tin minte ca existau tot felul de indivizi, pe care ii vedeam constant in aceste locuri si ma intrebam ”de ce?” sau ”pana cand?” Asta pentru ca aveau peste 40 de ani, pentru ca mi se pareau teribil de consumati si pentru ca ii regaseam in contexte cel putin stranii, inconjurati de copii de 19, incercand sa para firesti si relaxati. In general, nu reuseau asta, in ciuda eforturilor.

Cu siguranta exista teorii care sustin contrariul. Dar eu am ferma convingere ca fiecare varsta ar trebui sa te aduca intr-un anumit loc. Asa ca mi se pare inutil sa te intrebi, dupa 25 de ani de destrabalare mondena, ”unde sunt vremurile de altadata?” Vremurile de altadata nu mai sunt. Si nu se vor mai intoarce. Acum lumea se distreaza altfel, danseaza altfel, are alte repere estetice, etc. Si asta este cat se poate de normal. In schimb, nu este la fel de normal sa te incapatanezi sa sa vrei sa tii pasul cu fiecare generatie care urmeaza.

Revenind, mi se pare ca sunt un barbat cat se poate de normal. Ies ori de cate ori simt nevoia, dar sunt mult mai selectiv si nu prea mai regasesc acea voluptate tampa, specifica adolescentei, de a ma pierde, in fiecare noapte, in zgomotul orasului.

Ma intalnesc constant cu nostalgici care ma intreaba disperati ”dar tu unde mai iesi?” Si fac asta pentru ca sunt dezamagiti, pentru ca nu s-au mai indragostit demult, pentru ca spera, in secret, ca la urmatoarea iesire isi vor intalni marea dragoste. Yeah, right!

E ok sa flirtezi la ”discoteca”. E chiar sexy. Am facut-o si eu o perioada extrem de lunga. Dar in momentul in care am inceput sa nu mai recunosc pe nimeni, sau aproape pe nimeni, mi-am dat seama ca a venit momentul sa schimb macazul. Sa merg mai departe. Pentru ca, sincer, n-as vrea sa imbatranesc pe ringul de dans. Asta nu inseamna ca nu mai dansez. Din contra. Dar dansez cand trebuie, unde trebuie si cu cine trebuie. Si, in niciun caz, nu mai dansez cu copii care tocmai ce-au terminat liceul. Nu am vocatie de diriginte.

In rest, numai de bine!

Tschuss!

By: Maurice Munteanu

 
Scrie un comentariu

Scris de pe Octombrie 18, 2013 în Cuvinte Din Suflet

 

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

 
%d blogeri au apreciat asta: